Un șofer intră cu \(72\ \mathrm{km/h}\) într-un viraj cu raza de \(50\ \mathrm{m}\) pe asfalt uscat și trece fără probleme. Peste iarnă, pe același viraj și cu aceeași viteză, mașina derapează spre exterior. Nu s-a schimbat nici masa, nici raza, nici viteza — s-a schimbat doar coeficientul de frecare dintre cauciuc și șosea. Ca să înțelegem de ce, trebuie să răspundem la o întrebare simplă: ce forță obligă un corp să se miște pe un cerc și nu în linie dreaptă?

Ce știm deja: accelerația în mișcarea circulară uniformă

În mișcarea circulară uniformă modulul vitezei rămâne constant, dar direcția vitezei se schimbă în fiecare clipă. Vectorul viteză este mereu tangent la traiectorie. O schimbare de direcție este tot o variație a vectorului viteză, deci mișcarea circulară uniformă este o mișcare accelerată.

Accelerația are direcția razei și este orientată spre centrul cercului. De aceea se numește accelerație centripetă (de la latinescul „petere” = a căuta, a se îndrepta spre centru). Componenta tangențială a accelerației este nulă, tocmai pentru că \(v\) nu se modifică în valoare.

Reținem legăturile cinematice: perioada \(T\) este timpul unei rotații complete, frecvența \(\nu = 1/T\), viteza unghiulară \(\omega = 2\pi/T\), iar \(v = \omega R\).