Deschizi robinetul, strângi capătul furtunului cu degetul și jetul zboară brusc peste tot gardul. La 10 km mai încolo, un avion de câteva tone se desprinde de pistă. Iar sub pământ, un câine de prerie își ventilează galeria fără să miște un mușchi. Toate aceste trei situații se explică cu doar două relații pe care le știi deja: ecuația de continuitate și legea lui Bernoulli. Lecția de acum nu adaugă formule noi — arată cât de departe ajungi cu cele două pe care le ai.

Cele două unelte: continuitatea și Bernoulli

Ecuația de continuitate spune că, pentru un lichid incompresibil care curge staționar printr-un tub fără scurgeri laterale, debitul volumic este același în orice secțiune. Dacă tubul se îngustează, fluidul trebuie să treacă mai repede, pentru că prin fiecare secțiune trece în fiecare secundă același volum.

Legea lui Bernoulli este, în esență, legea conservării energiei scrisă pentru unitatea de volum de fluid. Suma dintre presiunea statică \(p\), presiunea de poziție \(\rho g h\) și presiunea dinamică \(\rho v^2/2\) rămâne constantă în lungul unui fir de curent.

Combinația celor două dă concluzia care surprinde cel mai mult: acolo unde fluidul curge mai repede, presiunea statică este mai mică. Aceasta este ideea din spatele aproape tuturor aplicațiilor din lecție.

Atenție la ipoteze: fluid incompresibil, curgere staționară, fără frecare internă (fluid ideal), puncte alese pe același fir de curent. Când una dintre ele cade, rezultatele sunt doar aproximative.